Dacă-aveți un pic de minte
Și un dram de-nțelepciune,
Ascultați un sfat cuminte:
Ziarul să-l numiți … Tăciune !

Eu așa-i ziceam „Scînteii”
Pînă la-nceputul Nopții,
C-o foloseau fariseii
Și ne păcăleau cu toții…

Au trecut decenii (două),
De hulire a Luminii,
Iar „Scînteia” asta nouă
Farsă e ce-o joacă unii…

Vechi și noi, mereu aceiași
Lătrători, își ascund ura
Pentru mulții nevoiași
Și ne vînd … maculatura !

Dar noi știm că, sub cenușă,
E-un tăciune cu pericol;
Nu deschidem falsa ușă,
Căci ne temen de ridicol !

Știm de-un veac, chiar Lenin zis-a,
Foc avea-vom din Scîntei,
Dar din asta, compromisa,
Doar arsuri și vînătăi !

31 ianuarie 93