De ce doar pietre de granit
Ne-au apasat din nou privirea,
In loc sa ascultam sfiit
Cum cald, vorbeste-n noi iubirea.

De ce nu te-am cuprins in brate
Fara sa-ti spun nici un cuvint,
Doar buzele-mi, sa-atinga-n soapte
Frumosu-ti par, miscat de vint.

De ce, nu ti-am adus indata
In loc de lacrimi si suspin,
Un univers, de flori de piatra,
Crescute-n munti, de unde vin.

Am fost ca piatra de granit
Nu am stiut sa te alint,
Tu trandafirul meu din gind
Ma iarta, te iubesc, nu mint.