M-așez la bârfă des, cu mine
Mă fac dintr-unul, poate doi
Bărfesc de rău, dar și de bine
Bărfesc de alții și de noi

Ascult părerea celuilalt
Îmi spun viteaz și eu părerea
Mă simt în fața lui înalt
Mă face mic apoi durerea

Ridic și tonul, uneori
Îmi pun și dopuri în urechi
Și-s plictisit de câte ori
Ascult poveștile cam vechi

La bârfă-s bun, dar nu mereu
Căci am momente de tăcere
Durerea mușcă, cu tupeu
Așa că tace incăperea

În ghearele singurătății
Mă simt adesea ignorat
Iar zilele străinătații
Mă fac tăcut și timorat

De-aceea scriu, de-aceea strig
Să am ce zice, și-auzi
Așa în pat nu sunt covrig
Așa-i în orele târzii