mă simt ca un om prins când crede
că bea pe ascuns
suspendat între acțiune și inacțiune
pe față cu un surâs vinovat
în cerul gurii
cu o sete parcă mai usturătoare

dar după atâția ani nu mă mai las păcălit
acestui sentiment nu i se potrivește nici un leac

uneori
îmi urmăresc soția pe stradă
printre toți oamenii aceștia ce par împrăștiați prin oraș
ea este de departe cea mai frumoasă

în rest
caut prin zile cum ai căuta într-un șifonier
în care ai înghesuit haine
când te-au vizitat nici nu îți amintești cine
oameni pe care oricum nu doreai să îi vezi

cele mai șifonate sunt nopțile
tânjești după un accident dar ora înaintată
te împiedică să bați la ușile prietenilor
pentru a împrumuta un fier de călcat
o biblie sau măcar o lumânare