Nu știi de ce și cum ai apărut pe lume,
În alt loc nu, ci tocmai în acesta anume,
Trupul nu-ți cunoști, nici simțurile tale,
Nu știi primejdiile ce te așteaptă-n cale.

Nu știi, te afli într-o deplină ignoranță,
Care din lucruri, fapte, au vreo importanță.
Miracolul gândirii, a tot ce faci și spui
Nu știi, oare în tine, au locul fiecare al lui?

Nu știi eternitatea mai dinaintea ta,
Nici pe aceea care implacabil va urma.
De ce ai fost fixat între aceste mari spații,
Nu știi de ce în a ta țară și nu la alte nații.

Nu știi de ce te înconjoară atâtea infinituri
Care te închid asemenea acelora din schituri.
De ce precum o umbră adesea tu te simți,
Nu știi ce se perindă în milioanele de minți.

Știi, te asigur, un fapt ce nu poți să-l ignori,
Știi că într-o oarecare zi va trebui să mori!
Să știi că omenirea lucrează la propriul apus,
Să știi că la acesta și tu o cărămidă ai pus!
Iași 26 decembrie 2008