Lumini de gând ce-mi sunteți temelie,
În viața-mi plină de balast
Vă mulțumesc că-mi stați aproape,
Vă mulțumesc de ce sunt azi.


Adesea-n zare, îndepărtată,
Spre cer eu îmi îndrept privirea,
Ochii mei sclipesc în lacrimi
Căci privesc nemărginirea.


Stând timidă cerul mă uimește,
Și ochii lui, și floarea-albastră,
Uitând c-acolo sus m-așteaptă
O viață pură, de mătase.