Stropii de ploaie sunt sferici și reci,
nu seamănă cu lacrima de dor,
lumea e multă dar parcă pustie,
aruncată spre nepăsare ușor.

Stropii de ploaie pe clape de pian,
lacrimile triste pe strune de vioară,
pun în versul meu un felinar
în ceața fără ecoul de seară.

Stropii de ploaie cu zboruri de toamnă,
lacrimile cu coincidențele uitate,
fac din mâine un mugur de primăvară
pe ramura cu surâsul spre eternitate.

Stropii de ploaie lumini de izvoare,
lacrimile ofrande de iubire,
fac diminețile să se limpezească
din vălul nopții rămas în uimire.

Stropii de ploaie trimiși de un nor
sunt lacrimile strânse în palme lui,
iar singurătățile nu știu ce să aleagă
între răsăritul lunii și al soarelui.