Departe vad, zburand calari
A Domnului ostire moarta,
De ingeri muti ce cad in zari,
Si ne prezic final de soarta.

Nici somnul vesnic nu-i un vis;
Retrogradat ma chinui in cosmare...
Nainte-mi cerul s-a inchis
Si am pierdut a ta chemare.

Vad ingeri albi cu ochiii-n lacrimi
Ce plang la capataiul nost'
Salvarea noastra... n-are rost,
Pe-acest pamant cuprins de patimi.

Ma vad in lut, cu trupul gol,
Mi-astern sederea in mormant,
Sub stratul umed din namol
A mortii vraja mi-o descant.

Din cand in cand, din ceruri picuri,
Cu lacrimi sfinte de agheasma,
Ce bat in lemnul din sicriuri
Atunci mai simt a ta mireasma.

Si blestemati ne ducem crucea
In moarte, fierul e mai greu
Din cuiul ce-mi strapunge fruncea,
Si tie, patima de zeu.