Cuvintele dor,
Cuvintele strigă ca din gură de șarpe:
De ce ne omori?
De ce taci?
De ce visele nu mai au culoare?...

Străbat culuoare în labirintul vieții,
Le așez, le încetinesc pornirile,
Apoi pun mâinile pe piept
Și le privesc sau le aud
Sau le simt sau le visez...

Cuvintele s-au stins,
A rămas doar cenușa...