Că m-ai uitat, nu-i de mirare
Și nici nu-ți pot face proces,
(Paternitatea-i trecătoare)
Etern e sfântul interes.

Miloș tată, Miloș tată
Fii artist cu judecată,
Îți plac doar muzele cuminți
Și nu ai grijă de părinți.

Îți e frică să faci valuri
Þi-este teamă de scandaluri?
Fii umorist cu judecată
Și nu uita că ai un tată.

Dacă stai pe dinafară
Fură iar un sfert de țară,
Și-o să vezi cum o să fie
C-ai să mori în sărăcie.

“Te-aștept pe-același drum
……de altădat’ “………..
Ca să-nțelegi că tatăl tău,
…….nu te-a uitat…….

Epilog cu repetiție
pentru marii umoriști

În lumea asta prost făcută
Sordidă, plină de horror,
Tu ne dai tone de umor
Că și posacii pot să râdă.

Notă.
Strofa 1-a e parafrazată cu precizarea
că numai textul din paranteză îmi
aparține. Restul e de G. Topârceanu
Rândul din ghilimele este din melodia:
“Te-aștept pe-același drum de altădat'"