Dimineața bate cu raze fierbinți în geam,
Deschid ochii, pleoapele-mi sunt grele,
De gândul că a dispărut tot ce visam,
Privirea-mi se-ndreaptă spre verzile-mi perdele.

Pași ușori mă îndrumă spre alee,
Nimeni nu-i în jur, e prea devreme.
În urma mea soarele răsare
Se simte o vibrantă răcoare...
Dimineața-și clădește urmele.

Orașul e pustiu, lipsește viața tumultoasă
Doar natura-și păzește cu euforie tăcerea
Roua dispare…alunecă p-un drum rușinoasă,
În fața soarelui-și recunoaște-nfrângerea.

La fiecare pas, alene gându-mi zboară
Am în minte o lume total imaginară
Cu feerie și lumină spre calea luminoasă
Unde întâlnesc a drumului crăiasă.