Azi mi-ai stat pe inimă ca un munte uriaș din sare și regrete nespuse
credeam c-o să murim împreună
ca-n ziua aceea de octombrie când ai început să-mi curgi năvalnic și duios prin vene
nu Te-am putut vedea zâmbind
că-mi era încețosată privirea de la atâtea perechi de gene false și vise în moarte clinică
azi Te-am iubit ca o vioară veche care păstrează în fiecare acord mângâierea mâinii ce a creat-o
ca un pescăruș cerul cu care se îmbată în diminețile fară aripi frânte
azi mi-ai stat pe inimă.