îmi amintesc cum te întindeai după lună
ca și când ai fi vrut să schimbi un bec
eu mă pierdeam în imensitatea clipei
pe sub bluza care îți ieșea atunci din blugi

în jur turlele bisericilor
sub formă de ceapă
se pierdeau strat cu strat în vânt

noi ne hi ne ho ne hu

era și un car de reportaj care
transmitea în direct părinților

aveam un plămân mare
plutind deasupra noastră
era
egregorul nostru
era
ziarul nostru
era
eraul nostru

ne lăsaserăm trupurile în mamele noastre
și ni se zbătea al treilea ochi

era cât pe ce