Sunt eu,
Sunt numai eu
Într-o cameră goală
Uitându-mă pe pereți
Parcă văd numai sânge,
Care curge.
Parc-aud o voce,
Care mă strigă,
Care mă înspăimântă.
Încerc să ascult
Fiorii mă intrepătrund,
Iar eu încerc sa-i spun
Sa facă liniște.
Simt că nu mai am putere
Într-o noapte misterioasă și tăcută;
Un colț de lumină,
Apare de dimineață,
Iar eu obosită,
Încercând s-adorm
Am o vedenie.
E un înger,
Un înger foarte frumos,
Care mă cheamă la el.
Îmbrăcat în alb,
În întunericul nopții,
Semănând cu o fantasmă.
Noaptea este infiorătoare,
Dar ințelegătoare.