Atâta naivitate și-atâta ignoranță
ne plimbă voința prin întuneric
în gânduri se face pustiu, credulii
se învelesc în aburii falsului.

Zgomotul necântecelor ne surpă auzul
acoperă bucuria cu spoieli lucioase
e târziu în credință, iubirea se vinde
rămânem dezbrăcați, goi de semințe.

Minuni imposibile-s exilate-n suflet
carii viselor rod încet pe dinăuntru
stelele se aruncă ne-nțelese în mare
se aprind corabiile piraților fugari.

Liberi vinovații plimbă prin mulțimi
faptele adunate-n trupul cruzimii,
bacnotele se aruncă pe femei vulgare
ca un amurg într-o mare tulbure.