M-ai ridicat la cer , iubire !
Și atât de bine ma simțeam
acolo ... sus..
Încât nu am simțit că mi-ai dat drumul ...
Și nu simțeam , cand eram in cădere libera .
Pentru că ... tu erai acolo ...
intrat in sufletul meu .


Și , in căderea mea nesimțita ...
Tu nu știai nimic.
Am inceput sa ma topesc ,
Iubindu-te ... căzând , iubindu-te ... căzând ...
Eu nu simțeam ... tu nu știai .


Când am ajuns , in final , pe Pământ ,
Tu erai tot în sufletul meu .
Dar rămăsese din mine , doar un biet fir de praf .
Unde ești ? Unde sunt ?
Am murit ... tu esti moartea mea ...