Un strop pe asfaltul de smoală încins
De soare, de nori, de zâmbetul meu stins
De un fulg, de un vis, de un ”ce” incolor.
E un cânt, un cuvânt, sunt stele ce mor.
O roză melancolică îți mângâie pielea, tresari;
Nevăzut, din trecut, din tenebre-mi apari.
Te privesc și te-ascult; eu sunt orb, tu ești mut.
Printre ani și culori, într-un vis, te-am pierdut.
Te visez și te caut, dar nu știu cine ești;
Prințul meu rătăcit într-o carte cu povești.