E acum primul Crăciun când singur mă simt,
E prima dată când cadouri nu doresc,
Bradul să fie gol, e grotesc, dar nu mint
Am uitat de tot să trăiesc și să iubesc.

Privesc pe fereastră, ninge-n disperare,
Copiii vioi, alunecă pe gheață
Simt bucuroși spiritul de sărbătoare,
Nu le pasă că mâinile mici le-ngheață.

Eu, am uitat să simt neaua rece în mâini
Am uitat să simt iubire, fericire,
Și-acum trăiesc într-o lume plină de răni
Amintindu-mi de trecut și amăgire.

Mi-e mila de mine atunci când mă privesc,
Parcă-s o fiară însetată de ură
Și m-am săturat singur să mă tot rănesc,
M-am săturat de singurătatea pură.