poemul ăsta... nu știu cum să zic
dar ca un dor prelung se înfiripă
hulub ce-și vâră capul sub aripă
nemaiștiind de nimeni... de nimic

e greu, că lumea sângeră și țipă
și magi nebuni sfârșitul îl prezic
de voi cădea cum să mă mai ridic
când am făcut de mine-așa risipă

sau să m-adun când în degringoladă
m-am oferit deplin și inutil
asemenea cu omul de zăpadă

ce-i năruit de mână de copil
și se topește fără vreo dovadă
c-a fost vreodată, oarecui, util