Cu ce vom deschide porțile?
Lacătele cerului sunt fără cheie
drumurile sunt îngreunate de bolovani

Nimeni nu vine prin ceață,
ziua și noaptea ș-au dat mâna peste prag
seara n-o să înfrângem misterul
înotăm prin câmpul pârjolit de arșiță.

Morile de vânt sunt locuite de stafii
degeaba se umfă vîntul în pânze
timpul ne-a lăsat invalizi la urcuș.

La țărmul îndoielii valsează corăbii
morile de vânt macină disperarea,
morarul cu picioare de lut
doarme-n spuza întunericului.

Ochii tăi lacomi de priveghere
rotunjesc nemăsurat cerul
din care străbate adânc lumina
în interiorul roții de piatră.

Femeia din tine respiră cu nerăbdare
semn că dispare starea putredă,
și-n pântec se zbate minunea.