A te-doii de lumea
în care tu trăiești;
a te-doii de steaua
pe care o privești;
a te-doii de Soarele
ce-n ceruri strălucește;
a te-ndoii de zilele
în care m-ai iubit
e ușor a spune
căci nu știm de-i aevea,
dar a te îndoi de mine
și de iubirea mea...
Ar fi cu mul mai bine
să uiți de-așa ceva.
Căci dragostea-mi din suflet
o știe Dumnezeu,
iar tu n-ai nici un drept
să te-ndoiești de ea.