Vreau să adorm în mine
toate trăirile cu care m-ai înrobit,
toate deciziile de a fi a ta,
fiecare sărut care mi-a înfierat îndelung suspinul.
Vreau să alung dorurile dintre două secunde de iubire
și imaginile când rătăceam pe rând unul în celălalt.

Mă uiți în amintirile tale și plâng.
Văd același tablou neclintit și prăfuit
la care tu nu vrei să schimbi nimic.
Mă sufocă monotonia clipei
cu care vrei să ne trăim eternitatea.
Nu știu dacă să omor pictorul sau dacă
să șterg portretul celui care îmi ține sufletul închis.

Voi înnopta cu trecutul de dragul tău,doar o dată,
nimic nu va mai fi la fel după ce vom reedita extazul.
Apoi, am să plec liniștită prin viitor,
inspirând cu nesaț din dimineața ce vine.
Trăiesc pentru aerul de mâine!