Eu sunt un albatros
Ce am zburat netulburat
Spre Pontul Euxin,
Tărâm descris
Și de Ovidiu,
Poetul exilat.

Am însoțit corăbii, pe catarguri,
Pe nave plutitoare-n larguri,
Am fost un înger protector,
Cu zbor înaripat, unduitor.

"Ce e ținutul acesta sălbatic,
Bătut de vânturi și de ploi?"
Mirat s- întrebat Ovidiu,
Poetul iubirii, exilat la noi.

Mie mi-e dragă marea,
Fecioară ne-mblânzită,
Cu întinderi nesfârșite,
Care revarsă-m inimi,
Doar dragoste și dor,
Un dor adânc, niepieritor.

Și câtă vreme marea va trăi,
Iubirea și viața o inimă vor fi,
Iar eu, un albatros netulburat,
Deasupra mării voi zbura, neîncetat.
(Flora-Cța)