Să simt viața în fiece suflare,
în fiece abur ce părăsește trupul meu…

S-o iubesc pentru fiece mișcare,
făcută din mila lui Dumnezeu.

S-o culeg din fiece zîmbet sau lacrimă,
care se nasc pe fața unui copil…

S-o cinstesc pentru fiece bucurie sau patimă,
de care sînt vrednic atît cît sînt viu.

Să mi-o doresc mai mult ca cerul,
căci cît există, mă face să fiu…

Să n-o părăsesc înecîndu-mă greul,
ci să trăiesc, dacă nu sînt pustiu!