Suflet de păpădie

Câtă iubire am avut...!...

În păr îmi stătea splendidă și suavă,
când îți pierdeai mâinile blânde
în întunericul lui...;...

pe buze, când sărutul tău se odihnea
roșu, dulce și sălbatic, până venea...
/și ce repede venea.../ următorul...;...

pe trup curgea vie, măreață și strălucitoare...
împletindu-se cu visele și împlinindu-le...;...

În ochi luminând feeric... s-a stins...

Și ce mi-aș mai dori... sufletul acela
de păpădie...!!!...


Ciclul: Minunea de a fi
27 Februarie 2008