ora de întuneric și lumină n-a venit
și eu am iubit-o pe mata hari
nu am plantat niciodată
oarbe speranțe în lumea deșartăciunii
nu-ți fie teamă vei arde pe rugul visat
vei deveni cumințenia pământului
și eu am înțeles graiul stelelor
ce s-au lipit de sânul femeilor iubite
ca lipitorile bălților de picioarele pescarilor
plecați în larg neîntorși niciodată la mal
prin întunericul lumii zăresc
ruinurile luminii
și o turmă de vise
păscută de omul negru
care a interzis dreptul la suflet
femeile troiene erau îmbrăcate–n roz
și purtau sentimente mov până deasupra capului
torcându-le felin de la ușă pân’ la pat
în lumea monstruos de dulce a ispitei