M-ai ademenit în Univers
cu magia visului în plasă,
după umbra gîndului am mers-
am crezut că de-a mea gleznă-ți pasă.

Dar tu ai ales al meu oftat,
de pe gură- foc de artificii,
constelația - cearșaf de pat,
de la sînu-mi - pruncul fără vicii.

Nebunia-ți dulce m-a mințit,
aprinzînd chemări în mădulare
să mă rătăcesc în labirint
de dorință și de neuitare.

Dar să știi,că vin să mă răzbun-
mi-e capcană miere în otravă,
rug din mine-n șoaptă-am să adun
și-am să mă aștern pe patu-ți lavă.