La stelele cerului când eu privesc
Și la luna ce de sus luminează
Și-ntreaga lume încă mai visează,
Pe un șezlog afară, eu lenevesc.

Privirea mea pe boltă o zăbovesc
În timp ce luna-mi aruncă o rază
Ce pe al meu chip ușur se așează
Și cu umbre de lumin-o zugrăvesc.

În acest timp, mintea mea dormitează
Și al tău chip de înger, îl visează
Și în al meu vis, mereu il tot slăvesc,

Și cu iubirea-ți, sufletu-mi otrăvesc.
Dragostea mea, pură, îngenunchează
În fața unui înger ce trișează...