Nu voia de la nimeni nimic.
I se făcuse dor.
Venise doar să-i vadă,
poate... pentru ultima oară.
De ani și ani, cutreiera prin lume,
fără să-și facă un rost,
fără să-și poată ține,
un suflet aproape.
Erau frații lui
dar nu i-ar fi recunoscut.
La fel și el, era un străin pentru ei.
La fel fusese de la început.
De mici îl urau, pentru că...
era altfel.
Părinții îl dăduseră la școală,
dar pe ei nu.
El era mai mare.
L-au primit... ca pe o pacoste.
Nici locurile, nu mai erau la fel.
Cândva, se gîndea
să-și odihnească oasele,
în cimitirul din deal.
Dar acum, acolo era
doar o carieră de piatră.