Din nou o noapte fara tine, din nou un vis neimplinit,
In dormitor atatea lucruri, imi amintesc de tot cea fost,
Te vad mereu langa oglinda cu paru-n valuri despletit,
Si toate-mi sunt atat de reci si nu le mai gasesc un rost.

Sertarul mic de la masuta, asteapta sa-l atingi din nou,
Sa cauti cremele de noapte si, dorul meu in el ascuns,
Sa simti cum incaperea-i plina de-al asteptarilor ecou,
Cum lacrimile unui suflet, sub pleoape-n valuri au patruns.

E-o noapte trista si murdara, ce s-a prelins pe lenjerii,
Si peste mutele fotolii in care ne spuneam povesti,
Peste covorul fara ciucuri, pictat cu frunze ruginii,
Cazute toamna la-ntamplare prin vechi paduri imparatesti.

Din nou o noapte fara tine,o cale lunga pana-n zori,
Pe care s-o strabat cu gandul, purtand pe umeri alb vesmant,
Ca mine, poate sunt atatia de singuratici calatori,
Raniti de stele cazatoare, purtate-n departari de vant.