Tu pasăre neînvinsă de zborul
cuprins în aripile ploilor
așteaptă să-mi dezleg limba
de mărgăritarele cuvintelor
nu mă trăda ca pe un poet
cu pana răsfrântă.
Lasa-mă să vindec cântecul
la umbra aripii tale obosite
atâta timp,
învață-mă să construiesc lumea
rotundă si liberă sub cerul tău
pentru târziul când cobor
să mor în ea
acoperit de cuvintele
care nu le-am scris.