De ieri privesc camera goală
Și mucegaiul viu de pe pereți
Mă-ntreb a nu-știu-câta oară
Cum puteți voi să nu-l vedeți.

Stau și privesc pustietatea
Dar voi nici că observați
Cât de urâtă-i realitatea
Iar voi cât de încețoșați.

Treziți-vă, priviți în jur
Sunt doar nenorociri în lume
Nimic n-a mai rămas frumos și pur
Toate sunt reci și fără nume.

Fie, vă las, fiți fericiți
Nu ascultați un prost ca mine
Iubiți, cinstiți și chefuiți
Să vă fie de bine.

Eu voi rămâne-aici în continuare
În întunericul de beci
Și duhoarea coplesitoare
Ca-ntotdeauna cu mainile reci.