“...și te topești și curgi fără pricină,
felină ceară, dragoste-n amurg”
(Ceară – N. Labiș)

I.

Multe ceruri,
fiecare cu o altă cruce în spate.

Am găsit căldură
în coada unei dălți a timpului.

Și o stea cu vârful în jos
spre care pot închide liniștit amândoi ochii.

II.

Valea freamătă o jerbă de comete.

Nici măcar durerile nu se mai împlinesc.

Din rădăcinile lor un mesteacăn
își făurește inele,
alonja umbrei lui până mâine.

În iarbă sudoarea
sticlește privirile tale întregi,
pământul respiră printr-o ureche de ac.
Arunc o morișcă
în scrumul florilor noastre întoarse.

Închid tot mai mult ochii.
Îmi cad în toate părțile.