S-a întâmplat cândva,la o răscruce...
Să-l văd cu ochii triști,rănit,
Cerșind covrigi uscați sau turtă dulce
Oricărui trecător ce l-a privit.

Am îndrăznit să-i spun o vorbă bună.
L-am mângâiat și rănile i-am oblojit,
L-am ascultat cum geme si suspină
Când își plângea destinul chinuit.

Și când l-am alintat duios cu vocea mea
Și-a ridicat privirea și s-a luminat.
N-a așteptat decât un semn...Și...gata!
Direct în brațe mi s-a furișat!

Și împreună de mulți ani trăim..
Da!Cei mai buni prieteni am ramas.
Ne alergăm,trăim,îmbătrânim...
Eu... și Azor,dulăul de pripas