Repeta dupa mine si nu-ntreba, ceva ce nu-ntelegi,
Pentru ca amandoi, simtim in moduri diferite,
Si nu ti-as da nicicand raspunsurile-ntregi,
Daca-as simti sub pasi, aceleasi frunze ruginite.

In zori padurile dispar, prin valuri mari de ceata,
Fiorii-mbolnavesc natura si nu sunt explicatii,
La tot acest cuprins murdar ,ramas fara prefata,
Cand lacrimile stau pe gene, ca sa le intre-n gratii.

Iar tu, repeti aceleasi gesturi tandre, de iubire,
De teama c-ai sa uiti, cum bratele pe umeri s-au pierdut,
Si-ai sa oftezi si greu, ai sa-ti mai vii in fire,
Lasandu-ma la fel de singur pe-un tarm de nimeni cunoscut.

Pacat ca tot dispar paduri in dimineti mai cenusii,
Cand visele raman durere prin mii si mii de emisfere,
Si ne-asteptam fara sa stim,cand am sa vin ,cand ai sa vii,
Sa repetam aceleasi gesturi, cu intelesuri efemere.