Cu prea mult praf e-mpodobita
Craiasa scumpa din adanc...
Si ploua-n sus durerea ei
Cu lacrimi negre si-alb vesmant

Suspinu-i mut azi cine-l mai aude ?
Durerea ei azi cine-o intelege...?
Cum sa fi alb cu-o lume neagra ?
Cum sa fi cald cu-o lume rece... ?

Dar ea asa e... Inca spera,
Ca ochii iar se vor deschide
Si vor vedea sub praful ei,
Adevarata bogatie…

Si picuri negri de cerneala
Scriu azi durerea ei in cer
Ca oamenii nu o mai vor,
Ci vor doar lucruri care pier...

Si glasul ei ce altadata,
Atatea rani a vindecat,
E azi inchis pe rafturi stramte
Si chipul ei e azi uitat...

Azi striga lumea de durere,
Far sa gaseasca niciun leac...
Ea e umpluta cu putere...
Dar leacurile ei... tac...

Si ploua-n sus durerea ei,
Cu lacrimi negre si-alb vesmant
Cine va curata de praf,
Craiasa ce azi sta plangand...

29.01.2010