Clapa din sertar,
Așa se auzea,
Așa se picta,
Sub sânii nopții de var
Se năștea
Din mâna ta,
Un pian parizian.

Oh..."October song"
Și dintr-o cafea
O găsesc în diftong
Cum mă astepta...

Sonata-i dă viață
Și eu o modelez
De săptămâni din zaț
Ochii-i pictez.

Te priveam și cât de bizar,
Niciun cuvânt nu ajungea,
Nici măcar nu se lega ,
De vreun picior de pahar.

Tu mă iubești decât pe mine,
Și doar pe mine mă poți vedea,
Și te rogi să cobor într-o cafea,
Iar eu mă rog la sonate fine.

La sfârșit eu am un gust amar,
Căci nu te pot atinge,
Și mă doare de la acest jar,
Ce-mi mognește-n suflet...
...și nu-l pot stinge.