Cântau privighetorile...

Cernea pe noi și văi, cu pulbere de lună
Și stelele clipeau ca ochii tăi,
Departe se-nălța un nor de spumă,
Cântau privighetorile în văi.

Tu brațe întindeai cu voluptate,
Să strângi la piept și stelele și luna
Voiai să ceri visând eternitate...
Dar vai, o clipă-i viața, numai una.

Eu sunt aici, privește-mă în ochi
Misterul vieții nu-l știm, încă nu
Prin noi curg milioanele de ani
Și-acuma suntem singuri eu si tu.