Ce vis, ce dulce ofrandă,
culeg din gradina cu flori,
hrănit din firava lavandă,
suspin după tunet și ploi.
Ce murmur, ce stare febrilă
ascut din nuanțe de nori,
certat de natura abilă
m-ascund în tăcutele zori.
Vârtej de divină plăcere,
respir și tăcut mă aplec,
căci aspra și cruda durere
așteaptă pe punte să trec.