sufletul îți migrează
golul mă-mpresoară
opacitatea mă amenință
devii o eclipsă
te prelingi în conul umbrei unui alt astru
far cu lumină astenică
tablou încremenit de umbre și lumină

visul meu surpat
alegoria slăbiciunii
o echimoză pe suflet
viața cu tine îmi scapă printre zile
popas de-o clipă în geana fericirii
gemete de dor

o nouă ocazie de a ne iubi piere
nasc intemperii
se deșiră ghemul neputinței tale
aceeași alegere azi
ca și ieri amâni iubirea


nu am nici nord nici sud
doar azi mai sunt
pe mâine l-am pierdut și-l caut cu disperare
de-l voi gasi prin soarele cărunt
voi mușca adânc din el
ca școala vieții să nu mă lase corijentă

oare imaginația mea e fără frontiere?
sau e întâmplare?
lipsește un te iubesc al tău
explozie de muguri pe ramura noastră
atunci voi crede în mâine