ne lovim
mereu de înfrângeri,
celebrăm
autumnale violuri,
căutăm
mereu alte roluri,
ridicând
catargele-n vânt
și ne zbatem
în zadar pe pământ.

furtuna
ne paște pe mare,
ni-s viețile
prea solitare,
vânturile
bat în catarg,
pierzându-ne-n larg.

privim
de pe maluri în soare
la pescărușii
care-nvață să zboare,
ne luăm
cu viața la trântă
și cădem
cu aripa frântă.

ne ridicăm
ca Sisif și agale,
urcăm
pe-ā Golgotei cale,
în infern
coborâm și urcăm,
Paradisul
îl tot căutăm.

timpul
parcă vrea să ne-nghită,
ne trezim
cu viața sleită,
vom rămâne
risipiți în azur
cu sufletul candid și pur.

2010