sunt cea mai fricoasă femeie din orașul acesta
e greața de vină și plictiseala de ea
pe străzile pline nu ies
un somn de chinez m-a învârtit câteva zile
și revolta îmi dăunează sănătății mai ceva ca alcoolul
întind o mână peste mâinile hibride
și aprindem o țigară pe care o ținem toți între degete
cartofii colțuroși prind atunci aripi în stomacul meu bolnav
în venele mele se plimbă câini de vânătoare
pregătiți să rupă orice
dar îmi e frică și de ei
barmanii poate ei sunt singurii care mai au încă mâini de lut
dar asta nu o să schimbe nimic
am să cânt în gară
până se vor ciocni trenurile
și din gura mea
o să iasă cerneală roșie

câinii mă vor linge până la aburi.