Vino cu Mine!
De astăzi, te voi face de oameni pescar!

Aș veni, Doamne, dar piciorul nu știe să poarte pas hoinar.
Talpa mea nu e învățată să calce piatra.
Cum poate face cărare?

Nu am baston în care să îmi sprijin umbra în însingurare!

Lasă-ți părinții, lasă soția, lasă copiii și vino cu Mine!

Aș veni, Doamne, dar noaptea vederea nu mă mai ține.
Ochii mei se destramă.
Devin praf și țărână.
Sunt ferestre
Demult închise cu scânduri.
Pline de păienjenișuri rupestre.

Eu sunt Cel ce sunt!
Vino, vino cu Mine în nesfârșire!

Aș veni, Doamne, dar brațele nu cuprind a Ta nemurire.
Ele poartă în mișcare doar vâslirea și puterea din ape.
Corăbii străvechi de vânturi bătute și învolburate.

Vino cu Mine!
Fratele tău care m-a aflat M-a urmat.

Aș veni, Doamne, dar haine curate nu am și sunt nespălat.
Nu știu să fac nimic din ceea ce-mi ceri.
Sunt un prost!
Sărac sunt în cuvânt și, mai mult, nici nu Te cunosc!

Eu sunt marea ta!
Peștii care așteaptă să-i aduni la un loc!

Aș veni, Doamne, dar aseară am aruncat mreajă fără noroc.
Așa că, de Te-aș urma, Te-aș amăgi, căci eu pescuiesc
Cu mreje vechi, rupte și nu pot așa să Te slujesc.

Vino după Mine!
Urcă-n corabie și din nou aruncă
Mai la adânc mreaja ta veche.
Las-o mult să se ducă!
Acum trage!
Cu nădejde!
Simți peștii și a lor greutate?
Ei sunt cei ce așteptă.
Pescuiește-i pe mai de departe!

Vino după Mine!
De azi te voi face de oameni pescar,
Îmi zise rugându-mă Domnul!

Vin, i-am răspuns cu pas sigur și văz de cleștar -
Simțind inima că-mi e cer de iubire și foc mistuind la altar -
Dar, de voi greși și Te voi lepăda, mă vei ierta iar?