Nimeni nu este de neînlocuit,
Urcând prea sus povara îl apasă,
Dintr-un post de bază iese lecuit,
Căderea-n forță-i naște o grimasă.

Nu te mai făli, gândind neîncetat,
C-ai fost bătut de cineva în cuie,
Ajungînd spre vîrf valoric, atârnat,
Dezechilibru-ți poate da cucuie.

Bine ar fi să-ți recunoști valoarea,
Neabuzând de sceptrul care îl porți,
Căci la cădere poți avea onoarea,
Alunecarea în gol, să n-o suporți.

Fii generos, extremele evită,
Prin ele vei rămâne-n amintire,
De datorii morale te achită,
Și nu fă nimănui nelegiuire.

La urma-urmei poți deveni anost,
Căci promovarea trece în rezervă,
Nu dezactiva necazuri fără rost,
Un avantaj pierdut nu se conservă.