De miez avid, necunoscut se toarce
Cu strigăt, ars de-o umilință nouă.
Arginturi reci pe pleoape, ca o rouă,
Materii pentru triumfale arce,
Se țes în plase și țestosul, somnul
Nu-l iartă de uitarea - rătăcire
Când cumpene se-nclină înspre fire
Cu furie aprinsă: este Domnul!

Fatală oră se zugrăvește-n roș,
Străpunsă de-obeliscuri spre înalturi.
Soldați firavi sunt gata de asalturi,
Atenți la cântul unui ceresc cocoș.