De ce te-ascunzi de mine, îmi joci întruna feste
Și îmi reziști, gagico, prin baruri la asalt
Precum o amazoană? În jurul tău nu este
Un altul mai cu vână, mai smead și mai înalt!
Îmi dai răspunsuri șuie, un “da” înseamnă poate,
Un “nu” mă întărâtă și-n decolteu-adânc
Îmi bag cu nonșalanță privirea pân’ la coate
De-ncep precum un gâgă lipsit de sfârc să plâng.
Sunt îmbibat cu vodcă așa că-mi dau cuvântul
Că pentru vorba-ți aspră ca Hamlet te admir
Și-am să te “iubi” până s-o termina pământul…
Deci nu lăsa să-ți scape așa un chilipir!
Mă jur că până mâine te voi iubi. Din fire
Sunt inepuizabil la prima întâlnire!


Notă: Distihul final aparține dlui Radu Ștefănescu...