Unele poeme mor și primăvara,
oamenii le primenesc atunci
le scot din casa cu steagu,
cortegiul oprește la răscruci,
cei apropiați aruncă monezi,
câte unul dintre noi
strânge poate de-o-nghețată.
Li se face slujbă
alea mai înstărite au și trompetă.
Când moare câte-un poem
mai ales pe la sate
rândunicile lasă ziua aia
de se-nmormântează drumu liber,
și oamenii vorbesc mai puțin.
După ce le-ngroapă treaba-i gata,
se face pomenirea,
mai trece câte unu din ce în ce mai rar,
din ce în ce mai dezafectat
pană ce abia mai poti citi pe cruce
" aici se odihneste Dulcinea del Toboso"
sau Estella, ori Sonia Marmeladova.