E miezul nopții, tainic a ta umbră
Se redeșteaptă-n noapte, prinde viață,
Pășind încet prin gândul ce alungă
Realitatea, când se mai răsfață.

Aceeași pași, înceți și calmi și siguri,
E umbra ta și îi vorbesc zâmbindu-i,
În tot ești tu și-n toate suntem singuri
Iar ochii tăi îmi dau fiori privindu-i.

E miezul nopții liniștea-i deplină,
Mă tem ca vreun oftat să nu îmi scape
Și răsuflarea-mi țin, umbra-ți divină
Pășește-ncet venind tot mai aproape.

Un pas mai faci... și tot încet dispare
Și pași și ochi iar umbra-ți se destramă,
Ai fost și ești un dulce vis pe care,
La miezul nopții sufletu-l mai cheamă.