Iată lumea
mea desfășurată în hîrtie

de turnesol: credința albastră, tresărind
la foșnetul de aripi
îngerești, albastru ca secera lunii
noi. Uite jos - cerul impasibil: secretat

de entuziasmul meu abrupt, mărturie
pierdută în vremile
albastre ce le-am trăit
și care, poate, urmează: glontele

pitit albastru lîngă un trăgaci
albastru ca tăișul lamei din ochii ucigaș
de albaștri ai femeilor. La întoarcere
ar trebui să găsesc

o divinitate moartă

de tînără, pe trupul căreia crestez
în avans semne de răboj clare. Înnod firul
călăuzitor în samsara albastră

a reîncarnării: oameni metafizici
bîndu-și, din pahare cu margini
albaștre, spleen-ul terestru. Sus - diluviul
și fulgerul, durerea și
extazul deopotrivă albastre

ca o pictură de Voroneț. Încă respir
lumina albastră în care
am așteptat, răbdător, toate
culorile de kaïros

ale nașterilor. Și, mai cu seamă,
niciodată verdele
albastru
al ierbii





**************************

Entuziasm (grec. ”en-theos- ousia”) - “în-dumne-zeire”, “contopire intangibilă cu Dumnezeu”, “mîntuire”

Kaïros (grec.) – punct culminant; moment oportun de intervenire în desfășurarea destinului aflat în “custodia” celor trei Moiré