Sunt om.

Frunză veștejită,

strvită de-o copită,

de ciută speriată,

ce fuge,

de foamea ce arde

în ochii de lup.

Picur de rouă,

pe un firav fir de iarbă.

Lacrimă prelinsă,

pe pleoapa Marelui Dragon.



-Parinte nenăscut,

idee de-nceput.

Trimite focul răsuflarii tale,

să ard,

sa fiu iar fum purificat,

în lumea nelume a viselor de copil.

Salvează, biet suflet blestemat,

de a sta închis în bobul de materie.